Ar fi multicele motive, dar cel mai important este ca pur si simplu nu mai simt nevoia sa o fac. Am inceput sa scriu pe defunctul 360.Yahoo.com ca sa vars tot ce nu aveam ocazia sa exprim într-o conversatie casual sau tot ce nu doream sa spun unei persoane anume, dar trebuia sa fie spus undeva.
Scriam cam cu trei ocazii: când se întampla vreun eveniment (prin prisma mea – desigur), cand aparea sau descopeream ceva ce se cerea impartasit si cu altii si cand era ceva ce îmi afecta starea de spirit normala – in general, astea erau ori chestii gen inlav ori momente melancolice cauzate de x factori in care nu are rost sa intru acum.
Prima categorie de posturi era legat? de intamplarile cotidiene fata de care aveam ceva de spus. A doua era compus?, cel mai adesea, din rautati sau muzici, completate de ocazionalele aberatii for fun. Ambele genuri de posturi erau scrise ziua, la work cel mai des.
A treia categorie, in schimb, continea lucruri destul de personale dar pe care puteam sa le impartaseam unui numar mic de persoane din lista de acolo.
Acum nu mai simt ca le pot impartasit aici si, ca sa fiu sincer, nici nu prea as mai avea ce sa scriu. Am ajuns in punctul evolutiei mele in care am un ritm destul de stabil si genul acela de posturi nu mai are ce sa caute. Ca sa il parafrazez pe Twain, o sa ne oprim cu povestea aici pentru ca deja nu ar mai o poveste despre copii, ci despre adulti in toat? regula.
Asta ne lasa doar cu primele doua categorii disponibile. Dar nu-i nicio problema, in mod evident, iubesc sa bat campii. Promit sa o fac in continuare, cu aceeasi frecventa, evident. : D

And, of course, a tune.

…hello there!
Well, eu si tubelu am tot “scris” pe aici din cand in cand, am pus chestii ne-au distrat sau care ni s-au parut interesante in momentul respectiv, uneori am aruncat lucruri random pentru ca pur si simplu ne plictiseam. Dar usor-usor ni s-a luat sa mai dam click pe publish si blogul a cam murit. Asa ca de astazi incolo eu nu o sa mai arunc nimic la intamplare, in schimb o sa scriu in acelasi mod in care am scris in alta parte acum un an si ceva, poate mai mult. Posibil ca multora o sa li se para plictisitor, iar altora, si mai multi, o sa li se para neinteresant, dar macar blogul asta o sa existe.
De ce? Pentru ca a venit toamna, pentru ca pot, pentru ca e un lucru bun, pentru ca sunt inca multe lucruri care ar putea fi spuse sau aratate si nu in ultimul rand, pentru ca viata de corporatist mi se pare extrem de plictisitoare. Din fericire, exista soselele si locurile frumoase din tara asta.
Asadar, lookie pe undeteuiti.pisdos.com, acolo pun/o sa pun constant poze din diferite locuri care imi ticaie creierasul in mod placut.
Wordpress-ul imi spune ca deja am scris aproape 200 de cuvinte, asadar ar cam fi cazul sa ma opresc (traducere: mai am doua minute de stat la work si plec :D).
Thanks,
The management.